Gata, m-am săturat de chirii! Nu mai vreau vizite neaşteptate, nu mai vreau să-mi sară inima de fiecare dată când Dante, the cat îşi bagă ghearele în canapea sau zgârie parchetul. Vreau să pot da muzica tare, fără să-mi fie frică de vecini, să dau cu mixeru'n vinete la 12 noaptea. Acum există riscul să apară vreun poliţist la uşă şi ce-i zic eu, cu buletinul de Galaţi?
Anul trecut am fost de vreo 2 ori aproape de proprietatea noastră, dar ni s-a făcut frică şi am renunţat. Eram gata să mergem la starea civilă, după ce o doamnă de la BRD ne-a zis că avem mai multe şanse pentru un credit dacă suntem căsătoriţi.
Nu mai dau înapoi, gata. Îmi zicea cineva că în afară lumea stă în chirie şi-o viaţă, că n-are rost să te legi la cap, să ai datorii toată viaţa. Având în vedere că n-am găsit nicio peşteră până acum, unde să stau gratis, mă gândesc că mai bine bat palma cu banca, decât cu proprietarul. Şi oricum n-o să plec peste oceane, de asemenea, sunt prea fricoasă pentru asta.
Vreau să colorez pereţii cum vreau eu, nu sunt fan gauri, dar sunt fan aplicaţii cu lipici sau alte chestii care se lipesc. Îmi place să caut mobilă până cad lată, nu mă pricep la desenat, dar am totul în cap. Trebuie doar să găsesc pereţii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu