Cum ma lecuieste blocul in care stau

....in Ghencea. Am crezut, pana azi, ca sunt claustrofoba. De fapt sunt o inchipuita, dupa cum zice o prietena, sper sa folosesc cuvantul cum trebuie.

Azi deschid usa liftului si imi apare in fata ochilor o cusca intunecata. Se arsese becul. De mentionat ca liftul, pana la 8, se tot izbeste de pereti pana ajunge. Explicatia celor de-ai casei - de la cutremure, domnisoara.

Revenind, nici bezna din lift si nici gandul ca s-ar putea rupe un cablu nu m-au facut sa urc pe scari. Lene mare, oboseala si ea mare, plus maini ocupate cu sacose.

Intru in lift, telefonul nu aveam cum sa-l scot sa fac putina lumina, asa ca am apasat la intamplare pe un buton, cat mai sus. Si am inchis ochii. Nu stiu de ce, ca doar era deja intuneric. A fost mai lunga calatoria, semn ca am apasat pe un buton gresit. Am ajuns la 9....bine ca tre' sa cobor un etaj, nu sa urc. Asta a fost primul meu gand! Lene in forma pura!


Si inca ceva, ca tot de bloc tine.....cand m-am dus sa platesc intretinerea, am prins-o pe administratora vorbind cu o cucoana. Doamna era suparata ca la Pastele catolicilor gasesti ce vrei pe piata, iar la Pastele ortodocsilor iti iei mucu', vorba unui alt prieten. Incerca ea sa explice ca nu mai gaseste atat de multa mancare, ca si catolicii. Prima oara cand aud asa ceva. In Ghencea...

Aripi

E incredibil cat de multe aripi iti pot da lucrurile marunte. Marunte, dar care par uriase daca nu le-ai mai incercat pana atunci.

Ma bucur de lucrurile mele marunte care par uriase in universul meu. Le zic aiurea lucruri, ca de fapt sunt cuvinte, trairi, experiente.

Mi-am adus aminte iar de zmeul meu si ma bucur sa-l vad zburand si-n alte directii, strunit de alte maini.

Tanti Smaranda

....era o baba de la bloc, toti o uram, nu ne lasa sa ne jucam in fata blocului si urla dupa noi, agitand si parintii. Ba mai mult, i-a zis maica-mii ca ar fi o idee buna sa ne puna pe mine si pe frate-miu sa udam vara copacii din fata blocului. Nu prea ploua si intr-adevar copacii nu prea aveau apa. Da' erau vecini care aveau furtun. Tanti Smaranda a considerat ca e mai bine sa caram noi bidoane cu apa, de la doi. Asa ca seara aveam program.

Maica-mea tinea la ea si ii ducea periodic mancare, la parter, unde statea ea....dupa perdea, spionandu-ne pe noi, copiii. Tanti Smaranda ca sa-si arate recunostinta ii aducea flori, in mare parte trandafiri. Pana intr-o zi cand a vazut-o maica-mea ca ii ia din cimitirul din cartier. A murit de batranete. Maica-mea a cam suferit atunci. Plus ca-si pierduse babuta de care avea grija.

Crescand, ma trezesc si eu cautand babute de care sa am grija. P-astea din bloc le ajut destul de des, in sensul ca le tin usa de la lift sau de la intrare, mai vorbesc cu ele, cand am chef, le zic ca au catei frumosi, desi ei sunt vai de capu' lor, mici si cu dintii pe afara. Da', in egoismul meu, ma simt bine facand asta.

N-am ajuns la faza in care sa le duc mancare, dar mi-a venit o idee. Sa fac o mini-ancheta sociala, sa vad care batran sta mai prost cu banii si sa platesc intretinerea pe luna asta unuia, anonim. Zic ca daca am face mai multi asa, ar fi ceva. Si asa vine Pastele si cautam sa ne spalam pacatele si sa fim mai buni.

Cheia

Ha, am gasit-o, este fix ca si cheia dulapului de la biroul meu din copilarie/adolescenta. Eram tare mandra de mobila din camera mea, purta un nume, intreb cand merg acasa, pe modelul "camera de tineret Cristina". Daar, de-o parte si de alta a scaunului aveam doua dulapuri, cu cheie. Cheia arata asa. Poza asta am gasit-o pe-un site cu haine si alte chestii si este un desfacator de sticle. Na! Intr-unul din dulapuri imi tineam incuiate asa: oracolul - il mai am si acum, un mesaj scris catre invatatoare si citit de mine la serbarea din clasa a 4-a, cand ne-am despartit de ea, lucrarile corectate de ea - multe cu note de zece, lucrarea cu 10+, am scris o compunere si invatatoarea mi-a dat nota asta, scoici aduse de la mare, poze developate, casete inregistrate.

Cum respir

De multe ori respir pana la jumate. O jumate, c-o jumate si inca o jumate si ma descurc asa. Sunt zile in care trag o gura de aer zdravana, dar sunt cam rare in ultimul timp. Mi-am propus sa inmultesc zilele astea. Am luat si masuri, mi-am luat timp sa respir pana la capat. Nu-i usor si nici placut, de multe ori. Imi dau seama ca sunt multe de facut, de rezolvat, lucruri pe care le tot bag sub covor.
Greu cu respiratiile.

Si inca ceva, ma tot uit pe anuntul.ro, la case de vanzare, cele din sate. Vad ca multe dintre ele nu costa nici macar cat o garsoniera in Bucuresti. Si sunt perfecte, case normale, cu curte. Ma gandesc sa ma mut in una, sa fac gem. Sau ceva rochii, ma mai gandesc.

Ciudateniile din viata mea

Un cantec sexy

....fara legatura cu postul anterior