luni, 27 februarie 2017

Familia Geles

Din cand in cand, revin aici, am mai mult spatiu sa scriu. Cel putin, asa mi se are.

Astazi mi-am amintit de doamna si domnul Geles, doi soti, pensionari, de care am fost foarte atasata in copilarie. Desi aveam vreo 5 ani, mintea a stocat amintiri exacte cu cei doi. Tin bine minte cum mergeam de mana cu mama prin cartierul in care am locuit pana pe la 7 ani, Micro 13, din Galati. Maica-mea cauta pe cineva care sa aiba grija de mine dupa ce ieseam de la gradinita. Ne plimbam amandoua prin cartier, iar ea era cu ochii roata, in jur. La un moment dat, s-a oprit. M-a tras de mana si am intrat pe aleea unui bloc. La parter, la geam, statea o doamna. Avea parul carunt, spre alb, facut permanent. Mama a intrebat-o direct daca poate avea grija de mine. I-a spus ca urmeaza sa merg la o gradinita din apropiere. Doamna a fost de acord. Nu se stiau, eu ma uitam fix la doamna, de la inaltimea mea, mi s-a parut de treaba. Si a fost, tare dragi mi-au fost si ea si sotul dumneaei, a treia pereche de bunici, cum ar veni. 

Urmatoarele amintiri pe care le am cu sotii Geles sunt legate de micul dejun. Ai mei ma aduceau la ei dimineata devreme, nu apucam sa mananc acasa si doamna Geles imi punea dimineata paine cu unt si gem de prune, alaturi de o cana cu lapte. Probabil nu mancam mereu acelasi lucru, sau poate da, nu mai stiu, dar acum, de fiecare data cand incerc combinatia aia de gem cu unt si lapte, ma duc instant in bucataria sotilor Geles.

O alta amintire precisa e legata de toaleta, straniu mai e capul asta al nostru. Stateam pe buda, cu gandul la cifre si numere si m-am prins cum e cu numaratoarea peste 10. Din momentul ala am stiut sa numar pana la 20 si mai incolo. Fericire mare a fost in ziua aia.



Niciun comentariu: