Si-a dat duhul Philips GoGear, mp3-ul meu drag. Il am de vreo 5 ani, cadou de la partener. Stia ca imi place sa ma izolez din cand in cand si a zis sa-mi dea o mana de ajutor.
Are 256 de mega, abia imi incapeau 40 de piese, daca aveam noroc. De multe ori, de lene, stateam saptamani intregi cu aceleasi sunete in ureche, pana imi faceam sant pe creier. Deja stiam locul de pe traseul din 41 dupa piesa pe care o ascultam. Asta in zilele in care n-aveam chef sa ascult conversatiile din tramvai. Era coltul in care ma izolam.
Cand l-am lasat prima data in redactie pe-un birou toata lumea l-a admirat. Pana si-un impatimit al gadgeturilor l-a studiat atent. Chiar si Turcescu m-a intrebat date tehnice despre el.
E smecher, se incarca prin usb, iar mufa sta asunsa inauntru cat timp nu-l incarc. Un simpatic.
Partenerul m-a avertizat de altfel cand mi l-a dat ca era printre primele mp3-uri de pe piata. Nu prea mi-a pasat, eram fericita ca am in urechi muzica mea.
L-am luat si-n avion, si-n tren, mi-a fost alaturi la primele alergari, in noptile petrecute singura, prin hoteluri. Spre rusinea mea, mi-e frica de intuneric, ma trezesc noaptea urland, asta cand e parteneru' langa mine. Cand nu e, nu dorm.
Doar mp3-ul ma mai linistea in camerele mereu luminate noaptea din hoteluri, muzica mea, care ma baga intr-un balon si gata, eram in siguranta. Probabil tre' sa merg la psiholog. Pana atunci, imi iau ramas bun de la Philips GoGear, trebuie sa invat sa vorbesc la trecut despre el.
Nu stiu daca il duc la reciclat, cred ca-l pun langa primii Conversi. Erau din material de jeans, i-am purtat pana unul dintre ei a cedat, materialul s-a desprins de talpa, la calcai. I-am purtat asa o vreme, pana cand am primit amenintari de la maica-mea ca nu ma mai primeste acasa daca mai vin cu ei. Le zicea "târlici".
Va trebui sa-mi iau alt mp3, il voi trata cu raceala la inceput, sa-l testez.
luni, 26 septembrie 2011
duminică, 25 septembrie 2011
sâmbătă, 24 septembrie 2011
miercuri, 21 septembrie 2011
Hai cu roata!
In ultima vreme mi s-au intamplat ceva chestii nu prea bune, mai multe ca de obicei. Ceea ce m-a facut mai tacuta, iar hahaielile le-am cam lasat la o parte. Ma bazez insa pe teoria potrivit careia dupa multi nori vine si soarele.
ANM-ul a demonstrat-o, mi s-a intamplat si mie, asa ca astept sa se invarta dracu' roata aia, sa vina starea de bine.
Am facut un calcul si reiese ca o sa fie bine de Craciun.
ANM-ul a demonstrat-o, mi s-a intamplat si mie, asa ca astept sa se invarta dracu' roata aia, sa vina starea de bine.
Am facut un calcul si reiese ca o sa fie bine de Craciun.
marți, 20 septembrie 2011
Discrimina-v-as!
E-o reclama la un program pentru femei manager, parca, ar trebui sa se inscrie doamne care se simt discriminate in cariera.
Reclama e stupida si enervanta, un barbat si-o femeie raspund la aceleasi intrebari. Barbatul e prezentat ca un agarici, care si-a tras-o in facultate cu multe colege, a luat examenele usor si acum e intr-un post caldut, pe care nu-l merita. In cealalta jumatate a ecranului sta femeia, care a invatat pe rupte, a evitat sa se distreze in facultate si acum a ajuns vai de capu' ei, pentru ca e femeie. Mi se revolta ovarele, ca sa zic asa! Asta e tot ce pot feministele?
Mie imi vine sa-i crap capu' femeii, inteleg ca-i o exagerare, dar reclama aia cred ca scoate din sarite orice om sanatos la cap. Si daca as fi barbat, m-as duce la Consiliul pentru Combaterea Discriminarii.
Era sa uit, am vazut ca doamnele au tinut sa le fie difuzata reclama in timpul unui meci, nu mai stiu care, era la TVR. Si mai stau pe jumate de ecran si se plang ca neuronu' nu le este apreciat.
Reclama e stupida si enervanta, un barbat si-o femeie raspund la aceleasi intrebari. Barbatul e prezentat ca un agarici, care si-a tras-o in facultate cu multe colege, a luat examenele usor si acum e intr-un post caldut, pe care nu-l merita. In cealalta jumatate a ecranului sta femeia, care a invatat pe rupte, a evitat sa se distreze in facultate si acum a ajuns vai de capu' ei, pentru ca e femeie. Mi se revolta ovarele, ca sa zic asa! Asta e tot ce pot feministele?
Mie imi vine sa-i crap capu' femeii, inteleg ca-i o exagerare, dar reclama aia cred ca scoate din sarite orice om sanatos la cap. Si daca as fi barbat, m-as duce la Consiliul pentru Combaterea Discriminarii.
Era sa uit, am vazut ca doamnele au tinut sa le fie difuzata reclama in timpul unui meci, nu mai stiu care, era la TVR. Si mai stau pe jumate de ecran si se plang ca neuronu' nu le este apreciat.
luni, 19 septembrie 2011
duminică, 18 septembrie 2011
Sa vina promoteritele si la mine!
Nu fumez si mereu sunt ocolita de promoterite cand merg prin bodegi.
Aseara, visul de a ma baga in seama o promoterita s-a indeplinit si nu oarecum, tipa promova o bere, Desperados.
Erau doua, le-am vazut prin Centrul Vechi, inainte sa ne asezam la o masa. I le-am semnalizat partenerului, aveau costume de politiste.
Dupa ce ne-am comandat berile, apare promoterita, deja ma pregateam sa-i zic ca nu fumam, cand a zis "primiti cate o bere daca va tatuati". "Tatuaj?!", deja ma panicasem, nu vreau sa ma tatuez asa aiurea si era prima oara cand s-a oprit si la masa noastra o promoterita. "E un abtibild, e temporar", zise ea amuzata. Si ne-am lasat manjiti cu cate o soparlica. La mine nu i-a iesit capu', "e-a dracu', lasati-o, ca de aia nu-i iese", parteneru jubila cu soparlica intacta pe mana.
Am primit berile, erau calde, nu le-am desfacut acolo. Am umblat cu ele in mana pana acasa, am simtit niste priviri pe drum.
Acasa, dezamagire, berea nu-i pe gustul nostru, dar a meritat.
Aseara, visul de a ma baga in seama o promoterita s-a indeplinit si nu oarecum, tipa promova o bere, Desperados.
Erau doua, le-am vazut prin Centrul Vechi, inainte sa ne asezam la o masa. I le-am semnalizat partenerului, aveau costume de politiste.
Dupa ce ne-am comandat berile, apare promoterita, deja ma pregateam sa-i zic ca nu fumam, cand a zis "primiti cate o bere daca va tatuati". "Tatuaj?!", deja ma panicasem, nu vreau sa ma tatuez asa aiurea si era prima oara cand s-a oprit si la masa noastra o promoterita. "E un abtibild, e temporar", zise ea amuzata. Si ne-am lasat manjiti cu cate o soparlica. La mine nu i-a iesit capu', "e-a dracu', lasati-o, ca de aia nu-i iese", parteneru jubila cu soparlica intacta pe mana.
Am primit berile, erau calde, nu le-am desfacut acolo. Am umblat cu ele in mana pana acasa, am simtit niste priviri pe drum.
Acasa, dezamagire, berea nu-i pe gustul nostru, dar a meritat.
sâmbătă, 17 septembrie 2011
Reclame la sampon
De cate ori vad cozi ma gandesc la posibile reclame la sampon - cel din spate trage pe nas mirosul parului aluia din fata.
In Romania s-ar trage cadre superbe, la cate cozi apar periodic. Acum o vad la televizor p-aia de la Antipa. Si, ca de fiecare data, ma intreb de ce dracu' ai vrea sa stai la coada, cand muzeul, toalele, mancarea tot acolo vor fi?
Intr-un muzeu stiu ca te duci sa te uiti la chestii, sa ramai putin pe ganduri si dupa aia sa treci mai departe. Or, cu turma in spate, ai putea sa pari iesit de la nebuni daca stai sa te uiti mai mult de un minut la ceva, fara sa trancanesti cu cineva de langa tine.
Bine ca s-a dus si Irinel, probabil isi cauta un loc in care sa fie expus dupa ce-si da duhul.
Stau si ma gadesc care va fi urmatoarea coada.
In Romania s-ar trage cadre superbe, la cate cozi apar periodic. Acum o vad la televizor p-aia de la Antipa. Si, ca de fiecare data, ma intreb de ce dracu' ai vrea sa stai la coada, cand muzeul, toalele, mancarea tot acolo vor fi?
Intr-un muzeu stiu ca te duci sa te uiti la chestii, sa ramai putin pe ganduri si dupa aia sa treci mai departe. Or, cu turma in spate, ai putea sa pari iesit de la nebuni daca stai sa te uiti mai mult de un minut la ceva, fara sa trancanesti cu cineva de langa tine.
Bine ca s-a dus si Irinel, probabil isi cauta un loc in care sa fie expus dupa ce-si da duhul.
Stau si ma gadesc care va fi urmatoarea coada.
vineri, 16 septembrie 2011
Ajuta un copil cu autism sa mearga la scoala
Scriu postul asta pentru a va ruga sa votati un proiect in cadrul programului de granturi de la Raiffeisen.
E vorba despre "Copiii cu autism merg la scoala", al Asociatiei Invingem Autismul. Trebuie sa intrati pe https://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi/, sa va faceti un cont, alegeti sectiunea Proiecte propuse de ONG-uri, alegeti Bucuresti de pe harta galbena si votati proiectul "Copiii cu autism merg la scoala!".
Sa va spun o poveste despre Andreea si Oana, doua surori la care tin foarte mult.
Amandoua au o forta incredibila, lupta pana nu mai pot pentru ce vor. Le-am vazut de cateva ori luand decizii mari. Viata lor s-a schimbat complet cand Toma, baietelul Andreei, a fost diagnosticat cu autism. Au inceput tratamentele si le-am vazut cat de fericite erau cand apareau progrese.
Andreea nu s-a limitat la tratamentul lui Tomi, a infiintat Asociatia Invingem Autismul, cand si-a dat seama cat de neajutorati sunt alti parinti aflati in situatia ei.
Am vazut-o pe Oana scriind povesti ale famiilor care au apelat la Asociatie. Inca lucra la radio si am gasit-o de multe ori cu ochii in lacrimi prin cabine.
In primavara asta eu si Alexandra Stanescu, colega mea de la radio, le-am ajutat putin pe fete sa stranga ceva banuti in plus pentru programul "După-amieze vesele", in cadrul caruia au loc activitati de grup pentru 23 de copii cu autism.
Am copt amandoua briose si le-am vandut in Cismigiu. A venit si Mirela Rus cu o super tarta. A fost o zi speciala, cred ca cea mai frumoasa de anul asta, daca ma gandesc.
De aia va rog sa votati proiectul fetelor, au nevoie de fonduri pentru a pregati de scoala 16 copii cu autism, de varsta prescolara si scolara. In acelasi timp, vor fi instruiti si 30 de profesori privind nevoile speciale ale copilului cu autism in procesul de integrare scolara.
Tot de la Oana si Andreea stiu cat de greu le este parintilor cu copii autisti atunci cand merg sa-i inscrie la scoala. De multe ori sunt refuzati.
Asa ca, haideti sa facem o fapta buna! Dau o briosa :)
E vorba despre "Copiii cu autism merg la scoala", al Asociatiei Invingem Autismul. Trebuie sa intrati pe https://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi/, sa va faceti un cont, alegeti sectiunea Proiecte propuse de ONG-uri, alegeti Bucuresti de pe harta galbena si votati proiectul "Copiii cu autism merg la scoala!".
Sa va spun o poveste despre Andreea si Oana, doua surori la care tin foarte mult.
Amandoua au o forta incredibila, lupta pana nu mai pot pentru ce vor. Le-am vazut de cateva ori luand decizii mari. Viata lor s-a schimbat complet cand Toma, baietelul Andreei, a fost diagnosticat cu autism. Au inceput tratamentele si le-am vazut cat de fericite erau cand apareau progrese.
Andreea nu s-a limitat la tratamentul lui Tomi, a infiintat Asociatia Invingem Autismul, cand si-a dat seama cat de neajutorati sunt alti parinti aflati in situatia ei.
Am vazut-o pe Oana scriind povesti ale famiilor care au apelat la Asociatie. Inca lucra la radio si am gasit-o de multe ori cu ochii in lacrimi prin cabine.
In primavara asta eu si Alexandra Stanescu, colega mea de la radio, le-am ajutat putin pe fete sa stranga ceva banuti in plus pentru programul "După-amieze vesele", in cadrul caruia au loc activitati de grup pentru 23 de copii cu autism.
Am copt amandoua briose si le-am vandut in Cismigiu. A venit si Mirela Rus cu o super tarta. A fost o zi speciala, cred ca cea mai frumoasa de anul asta, daca ma gandesc.
De aia va rog sa votati proiectul fetelor, au nevoie de fonduri pentru a pregati de scoala 16 copii cu autism, de varsta prescolara si scolara. In acelasi timp, vor fi instruiti si 30 de profesori privind nevoile speciale ale copilului cu autism in procesul de integrare scolara.
Tot de la Oana si Andreea stiu cat de greu le este parintilor cu copii autisti atunci cand merg sa-i inscrie la scoala. De multe ori sunt refuzati.
Asa ca, haideti sa facem o fapta buna! Dau o briosa :)
joi, 15 septembrie 2011
Planuri
Sulfinica Banulescu a fost profa mea de economie si filozofie in liceu. Prima materie am urat-o din tot sufletelul, nu intelegeam nimic, problemele erau un mister pentru mine. Am trecut de economie pentru ca ma descurcam mai bine la filozofie.
Doamnei Banulescu ii placea mult Shakira, pe atunci nu auzise nimeni de ea, era prin 2001, profa avea o caseta si ne zicea ca o sa ajunga mare cantareata.
Acum ma bate gandul sa ma apuc de zumba, sa dansez pana sar dracii din mine. Si cand ma duc in Galati o caut pe profa, sper sa nu fi murit, era cam batrana si bolnava. Mare om.
Doamnei Banulescu ii placea mult Shakira, pe atunci nu auzise nimeni de ea, era prin 2001, profa avea o caseta si ne zicea ca o sa ajunga mare cantareata.
Acum ma bate gandul sa ma apuc de zumba, sa dansez pana sar dracii din mine. Si cand ma duc in Galati o caut pe profa, sper sa nu fi murit, era cam batrana si bolnava. Mare om.
Arome
Sunt in perioada de chipsuri cu bere, cam atat mananc/beau toata ziua, o sa suport in curand si efectele, stiu.
Iau toate pungile la rand si le incerc, azi am ajuns la chipsuri cu gust de castraveti murati. Si, mirare maxima, chiar au gust de castraveti murati, ma gandesc sa-i combin cu un sos ceva sau cu iaurt. Sper sa nu se supere berea. Astept aromele de sarmale si chiftele, dar cel mai rau mi-e pofta de pui cu smantana, va trebui sa combin doua pungi de chipsuri in cazul asta. Sau poate ma reimprietenesc cu bucataria, in ultima vreme am intors spatele multor chestii.
In weekend am program de pastrama si must, am vazut ca la targul de la Agronomie au editie de toamna.
Si inca ceva, planul de a ma culca devreme s-a naruit, a inceput Dr. House pe TVR 1, 2 episoade seara spre noapte. Ma bucur nespus ca au scos Grey's, ma enerveaza. Dr House l-am vazut deja, dar m-as uita in bucla oricand, oriunde.
Iau toate pungile la rand si le incerc, azi am ajuns la chipsuri cu gust de castraveti murati. Si, mirare maxima, chiar au gust de castraveti murati, ma gandesc sa-i combin cu un sos ceva sau cu iaurt. Sper sa nu se supere berea. Astept aromele de sarmale si chiftele, dar cel mai rau mi-e pofta de pui cu smantana, va trebui sa combin doua pungi de chipsuri in cazul asta. Sau poate ma reimprietenesc cu bucataria, in ultima vreme am intors spatele multor chestii.
In weekend am program de pastrama si must, am vazut ca la targul de la Agronomie au editie de toamna.
Si inca ceva, planul de a ma culca devreme s-a naruit, a inceput Dr. House pe TVR 1, 2 episoade seara spre noapte. Ma bucur nespus ca au scos Grey's, ma enerveaza. Dr House l-am vazut deja, dar m-as uita in bucla oricand, oriunde.
miercuri, 14 septembrie 2011
Chiulangeala
Mi-am dat seama de ce-mi place toamna, e despre inceputuri, un fel de Revelion pe la mijlocul anului.
marți, 13 septembrie 2011
De cateva zile adunate
Dintr-un moment in altul ar trebui sa sune la usa popa, scrie jos ca vine cu sfestania. Nu mi-e clar ce-i aia, de sfestanie am auzit doar in contextul "sfestania ma-sii".
In fata blocului, o parcare mare, goala spre seara se transforma in loc de intalnire pentru mame cu copii. Isi parcheaza carucioarele intr-un cerc asa si se pun pe sporovaiala. Imaginea asta imi aduce aminte de-o discutie, de fapt inca un moment penibil in care am fost implicata. Eram intr-o bodega acum cateva saptamani, tocmai facusem cunostinta cu un super om, vine vorba despre Udrea care vizitase parcul Moghioros si trantesc: "Udrea ar face bine sa dea o lege prin care sa interzica accesul mamelor cu carucioare in parcuri, ca n-am pe unde sa alerg, am si eu drepturi". Brusc s-a facut liniste, super omul s-a uitat cam urat la mine, era prospat tatic. Probabil si altii din jur, s-au mai intors cateva capete.
Revenind la zi, am vazut azi un canal acoperit cu un semn de trecere pietoni.
Ma grabesc sa finalizez postarea pentru ca trebuie sa apara pe balcon lacuste si plosnite. Aseara a aterizat o lacusta imensa, nu stiu cum a reusit sa urce pana la 8. Probabil a fost exilata de pe stadion, baietii de la armata au inceput sa faca curatenie.
In rest, liniste, a inceput anotimpul meu preferat, sper sa ajung sa culeg struguri intr-un weekend. Pana atunci ma bucur de apusuri vazute din balcon. In curand deschid sezonul la oameni de zapada pe aerul conditionat.
Si inca ceva, suntem mai multi romani, tocmai s-a nascut baietelul unor prieteni, Iancu Matei, acum chiar ca-mi pare rau de ce-am zis despre mame.
In fata blocului, o parcare mare, goala spre seara se transforma in loc de intalnire pentru mame cu copii. Isi parcheaza carucioarele intr-un cerc asa si se pun pe sporovaiala. Imaginea asta imi aduce aminte de-o discutie, de fapt inca un moment penibil in care am fost implicata. Eram intr-o bodega acum cateva saptamani, tocmai facusem cunostinta cu un super om, vine vorba despre Udrea care vizitase parcul Moghioros si trantesc: "Udrea ar face bine sa dea o lege prin care sa interzica accesul mamelor cu carucioare in parcuri, ca n-am pe unde sa alerg, am si eu drepturi". Brusc s-a facut liniste, super omul s-a uitat cam urat la mine, era prospat tatic. Probabil si altii din jur, s-au mai intors cateva capete.
Revenind la zi, am vazut azi un canal acoperit cu un semn de trecere pietoni.
Ma grabesc sa finalizez postarea pentru ca trebuie sa apara pe balcon lacuste si plosnite. Aseara a aterizat o lacusta imensa, nu stiu cum a reusit sa urce pana la 8. Probabil a fost exilata de pe stadion, baietii de la armata au inceput sa faca curatenie.
In rest, liniste, a inceput anotimpul meu preferat, sper sa ajung sa culeg struguri intr-un weekend. Pana atunci ma bucur de apusuri vazute din balcon. In curand deschid sezonul la oameni de zapada pe aerul conditionat.
Si inca ceva, suntem mai multi romani, tocmai s-a nascut baietelul unor prieteni, Iancu Matei, acum chiar ca-mi pare rau de ce-am zis despre mame.
duminică, 11 septembrie 2011
fara facebook
Contribui la falimentul lui Zuckerberg, am sters contul de facebook, sa se spele cu el pe cap, prea mult timp pierdut. Daca vreti sa ma gasiti, am adresa asta, inclusiv de ym: elena_ro2001@yahoo.com sau printesul@gmail.com, e mai nou contul, o sa ma invat sa-l verific.
Mai postez aici povestioare, poze si alte intamplari. Imi pare rau ca n-am apucat sa le zic unor oameni ca nu mai sunt la zuckerberg, sper sa ma revansez, caut de maine adresele de mail sau numerele de telefon.
Urmariti si "Decat o Revista", e ceva frumos si ma mai gasiti si acolo cateodata. Si, bineinteles, Europa FM, drogul meu.
Later edit: furia pe facebook mi-a mai trecut, mi-e dor insa de unii oameni pe care ii vedeam doar acolo. Noua forma mi se pare prea mult, nu mai comunicam, suntem ca paunii.
Mai postez aici povestioare, poze si alte intamplari. Imi pare rau ca n-am apucat sa le zic unor oameni ca nu mai sunt la zuckerberg, sper sa ma revansez, caut de maine adresele de mail sau numerele de telefon.
Urmariti si "Decat o Revista", e ceva frumos si ma mai gasiti si acolo cateodata. Si, bineinteles, Europa FM, drogul meu.
Later edit: furia pe facebook mi-a mai trecut, mi-e dor insa de unii oameni pe care ii vedeam doar acolo. Noua forma mi se pare prea mult, nu mai comunicam, suntem ca paunii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)