Gumă mestecată și Q7

Mai jos sunt niste cuvinte si fraze. Sunt adunate de-o prietena foarte buna, mi le-a imprumutat sa le pun aici. Imi place la nebunie sa vorbesc cu oameni care simt multe. Sau sa nu vorbesc, sa stau pur si simplu langa ei, ca ma prind eu care-i faza. Si ei la fel.


„Da ce-ați vrea să fac? Fabrică de Chanel?”

„Era fain dacă erați și dumneavoastră aici.”

Larve de libelulă la Obor

„Vreau să-ți dau banii ca să compenseze tot... Știu că ești supărată rău. Ce să fac, dacă așa a fost să fie...”

„Și ce mai faceți? Ce ați mâncat astăzi?” „Aaaa. .. Un strugure.”

„Dacă-l inviți la nunta ta, eu nu mai vin”.

„O să-i tărââââsc în procese”.

„Oare cu cine semeni așa sălbatică? De ce nu ai încredere în tine?”

„Într-o zi voi distruge toate fricile.”

......

Se sprijinea de o cutie in care se reciclau neoane, intr-un magazin. Isi acoperea gura cu mana, ochelarii ii acopereau restul fetei si in spatele lor ochii erau stransi. Plangea. Sotul ei fusese internat in ziua aia la psihiatrie. Spunea ca l-au luat de acasa cu politia.

Am aflat toate astea dupa ce m-am apropiat si am intrebat-o ce are. Am crezut ca a pierdut ceva. Repeta mereu "sunt necajita", pe cutia in care se reciclau neoane pusese o punga de plastic cu pijamale si papuci de casa. In alta punga era o sticla de apa. Am vrut sa o deschid, sa bea...."nu-i a mea, e a sotului".

Mi-a ramas in cap imaginea batranei. Privirea semana mult cu cea a maica-mii, cand am gasit-o intr-un spital, cu diagnosticul depresie. Era ca a unui copil care cere ajutor. Si in ambele cazuri am simtit un sentiment de neputinta, de-mi venea sa-mi iau campii. De obicei gasesc solutii. In situatii din astea ma simt insa ca un gandac.

Doamna m-a rugat sa plec, fiica ei era la casa si mi-a zis ca s-ar supara daca m-ar vedea langa ea. Am privit-o de la departare pe fiica, statea la rand la casa, cumparase o punga de cafea, o ciocolata si un suport de sapun. Ciocolata i-a dat-o mamei, a rupt o bucatica imediat dupa ce a platit.

Moarte listelor!

Sa dea dracii-n liste, ca nu mai fac niciuna. Cum unii zic ca ei de mici au inceput sa cante/deseneze/scrie, zic si eu ca de mica am urat listele. Mi le lasa pe masa maica-mea, inainte sa plece la serviciu: teme, dus gunoi, spalat vase.

Bine, tre sa recunosc ca acum imi plac hartiile lasate pe masa, cu mesaje. Cand ma duc acasa, la ai mei, nu le trimit sms-uri si nu-i sun sa le zic ca ma intorc tarziu, las un bilet pe masa. In casa 2, in Bucuresti, nu prea fac asta, voi analiza motivul.

Revenind la liste, care-s diferite de bilete, le urasc pentru ca aranjeaza ele viitorul cum vor. Nu lasa spatii intre sarcini. Poate am chef sa pun o acolada, "facut o morisca".

Anul asta l-am inceput cu o ditai lista, n-am facut mai nimic din ea si ma simt vinovata. Deja simt cum se apropie decembrie, luna ciudata din an, si ma iau gandurile. De exemplu, luna asta, noiembrie, a fost magica. Am facut atatea ca mi se pare ca tot anul l-am trait in noiembrie. Si n-am pus pe lista, "trait in luna noiembrie". Si noiembrie nici nu s-a terminat.

Gata, de la anul scriu bilete, nu liste. Si asta nu-i chestie de pe o lista.

Cum am inceput 11.11.11

.....bine.

Taximetristul mi-a atras atentia ca pe radio National FM noaptea intra un post bisericesc. "Vreti sa va arat?"...N-am apucat sa zic "nu" ca a si schimbat....si m-a palit un cor de popi.

"Biserica dracilor, in fiecare seara intra peste National si erau romante frumoase inainte"....m-am linistit. Pana acasa a mai zis de vreo 2 ori "biserica dracilor".

Fara binecuvantare nu faci nimic

M-am zvarcolit azi, cam juma' de zi de lucru sa iau niste interviuri prin telefon unor preoti. I-am cautat pe cei de la sate. Voiam sa-i intreb cum ar suna o slujba in care ar trebui sa le povesteasca enoriasilor despre binefacerile Internetului.

Cei de la Ministerul Comunicatiilor s-au dat batuti si au mers la Patriarhie sa ceara sprijin in a-i convinge pe sateni sa-si traga cablu de net. Preotii cei mari au zis "Jesus, ce idee buna!"

Si am pornit increzatoare la drum, la cautat de preoti care sa-mi exemplifice cum vine asta.

...toti (vreo 6 preoti) mi-au zis ca nu pot da interviuri presei, ca au si ei sefi, de la care trebuie sa primesc binecuvantare. Fix asa spuneau. Unul mi-a zis urmatoarea treaba: "se cunoaste din voce ca sunteti eleganta, dar nu pot sa va dau eu interviu". Cred ca-i compliment asta...

La un moment dat am primit binecuvantarea sefului mare de la biroul de presa de la Patriarhie, dar am aflat...suspans...ca exista sefi mai mici, sub seful cel mare. Trebuia sa-i intreb si pe ei de binecuvantare.

Atat am cerut azi: sa ma binecuvanteze si pe mine cineva!!!

Bai, esti nebun?

.....expresia asta ma scoate din tot calmul meu. O aud peste tot pe strada. Exista si varianta la feminin, "bai, esti nebuna?".

Si este si-un ton anume, mirat pana la cer. Trebuie ridicata si-o spranceana sau daca ala/aia care-o spune nu-i atat de mobil, trebuie bulbucati ochii. Pe scurt, expresia apare cand e mirare mare.

Mai nasol e ca o aud si acasa. Partenerul a adoptat-o fara sa-si dea seama. Il stiu de aproape 8 ani si pana acum n-a avut mirari din astea in vocabular. Cica a luat-o de la colegii de serviciu.

Nu stiu care-i antidotul. Poate doar un raspuns de genul, "Da' tu esti in toti ţâţânii?".

Cand ma vedeti pe strada, sa ma aratati cu degetul, am mancat supa la plic

Aseara am atins pragul de sus cand vine vorba de lene in bucatarie, am cumparat si facut supa la plic. Tanjesc de peste o saptamana la o ciorba, n-am avut timp sa fac si m-am aruncat ca disperata spre raftul cu supe la plic.

N-am mai mancat zeama lunga de cand eram in camin. Numai ca am mancat atat de multa, ca ma zis ca nu mai pun gura niciodata pe chestii la plic. Lectia din luna asta - niciodata nu exista.

Si am mancat, simteam fiecare E, m-am bucurat ca am gasit o urma de leustean. Dezastru!

Mi-e ciuda ca n-am mai gatit demult. Am facut chestii rapide, in principal cu ulei, iarasi dezastru. Nu stiu unde a plecat pofta de-a gati, n-am mai patit-o.

Aud zurgalaii

Traiesc Ajunul Craciunului sau Ajunul Ajunului Craciunului. Azi am vazut prima masina cu brazi si am auzit prima sonerie de telefon cu tema craciuneasca. In 41, bineinteles, suntem mereu inaintea timpurilor. Ghirlandele le vad demult. Am fost prin Germania saptamana trecuta, prin zona Hanovrei si deja simteam gustul acelor de brad - in copilarie obisnuiam sa mananc ace de brad de pe jos, era de preferat sa la gasesc in casa.

Si....dovada suprema ca barbosul e aproape...Fanica Banica si-a suplimentat concertele. Trei nu erau de ajuns, acum sunt patru. Afisele a avut grija sa le puna din timpul verii, sa fie sigur ca doamnele nu se obinuiesc prea tare cu nisipul intre degete. Eu am o teorie. In fiecare an are cel putin trei concerte de Craciun, cate femei pot exista care sa se duca? Zic ca publicul se repeta. Faza e ca le ia pe femei si la baga cu forta in spiritul sarbatorilor, asta e teoria. Altfel nu-mi explic puhoiul. Dar daca teoria mea se dovedeste a fi gresita si in sala sunt mai mult de 50 de barbati, imi pierd increderea in spiritul Craciunului.

Si in final as vrea sa va zic ca dimineata, pe la 5.30, aud in statia taximetristului ca un zapacit si-a pierdut Iphone-ul intr-un taxi. Brusc s-au auzit hahaieli de soferi si cred ca si dispecera radea. Na, mosul a venit mai devreme la un taximetrist. Cand va zic ca-i Ajunul...

Inca una si gata, ceasul suna peste 3 ore

Data viitoare scriu ceva cu cuvinte mai multe, mai las sa se aseze senzatiile din ultima saptamana.

D-aia gandesc in sunete