Povesti din 41

Baiatul ei a facut rugby, s-a accidentat si nu mai poate juca. Era visul lui, acum sta acasa....e o bucata de poveste prinsa la capatul lui 41, in Ghencea. Era spusa de doamna care vinde mere, rosii si struguri din cutii mari de carton, langa statie. Am prins-o in timp ce-mi asteptam kilu de rosii. Oprisem muzica din casti si bine am facut. Am redescoperit povestile din jur. Tot dupa ce am oprit muzica am auzit un dialog in 41. O doamna in varsta s-a ridicat de pe scaun, a venit langa doua doamne care vorbeau intre ele. Nu le cunoastea. "Ma scuzati ca intervin, imi permit sa va spun.....nu trebuie sa regretati nimic in viata". Era un fel de breaking news pentru 41. Scena ca aia nu mai vazusem, nu mai auzisem. Muzica am oprit-o cand am vazut-o pe batranica apropiindu-se usor de ele. Nu s-au suparat, ma asteptam sa-i taie elanul, sa-i arunce vreo doua-n fata si s-o trimita la locul ei. Si-au continuat povestea si au inclus-o si pe doamna cu sfaturile la ea. Era vorba despre fiica uneia dintre ele. Acum doua zile am vazut in tramvaiul din sensul opus o tipa cu un zambet mare. Butona telefonul.

Un loc nou de tras cu urechea

"Toamna nu a venit niciodata dupa-amiaza"....asta am auzit saptamana trecuta trecand pe langa un chiosc de ziare. Dimineata incepuse bine, fara nori, iar doamna de la ziare era sigura ca-i ceva trecator. A avut dreptate. Toamna a venit saptamana asta, noaptea. De ceva timp nu mai am aerul conditionat, scena oamenilor de zapada, a sticlelor de bere si ce-mi mai pica mie in mana atunci cand voiam sa ma uit la ce era in spatele aerului. Acum sunt fascinata de niste oameni foarte dubiosi care se invart in jurul unui restaurant de cartier. Niciodata nu m-am gandit ca o rochie poate fi atat de scurta.