joi, 20 octombrie 2011

Azi n-am mai fost salbatica

....ba chiar m-am zgait la oameni pe strada si mai ales in metrou, am facut vreo 4 drumuri prin subteran. O zi plina, obositoare, da' e moleseala aia placuta.

La metrou la Unirii e un panou mare de la National Geographic, prin care suntem anuntati ca mai e putin si se naste omuletul cu numarul 7 miliarde. Si ei numara oamenii care se nasc, mai e putin oricum, pana la revelion apare omuletul. Si cum ma uitam eu asa, pac, se mai adauga vreo 200 de copii. A fost cam emotionant, m-am trezit zambind.

In vagoanele de metrou am vazut trei fete cu aceeasi haina de toamna. Daca o mai pun la socoteala si pe-o colega de radio care are aceeasi haina, rezulta patru. In alt vagon am vazut un tip haios, cu un hanorac cu gluga. In gluga avea pus un ratoi din plus. Iar am zambit.

Inca o chestie la metrou - bancile sar pe noi cu oferte la carduri de credit. Alea cu dobanzi de te cocoseaza. Tot la Unirii, intr-o parte a barelor de intrare stateau niste fete care faceau reclama la BRD. Pe partea cealalta, la cativa metri, erau fetele de la BCR. Si la intrarea in metrou erau unii care distribuiau biscuiti Tuc moca. Multa reclama la metrou, am vazut insa ca au disparut panourile de pe peretii tunelurilor.

A, in timpul celor aproape 4 drumuri am luat o data gresit metroul, in directia opusa. M-am intors dupa 2 statii merse in eroare, numai ca am coborat aiurea, cu o statie mai devreme. Asa am apucat sa vad cati polonezi erau prin Centrul Vechi. Acum observ ca au venit la meciul cu Rapidul. Saracii!


Am ajuns si prin magazine, am cautat hainute pentru copii. Nu pentru al 7-lea miliard, pentru un pitic nascut de Ziua Pompierilor. Intr-un magazin mi-au cazut ochii pe-un vanzator care aranja foarte gingas niste hainute de copii. Trebuia sa fie migalos, ca hainele erau pentru nou-nascuti. Am facut roata-mprejur cand am vazut cum bibilea hainele, pana atunci imi bagasem degetele printre rafturi, deranjand ordinea facuta de tip.

Am ajuns intr-un magazin de oameni mari, adica cu haine de oameni mari, pentru diversitate. Era sa pipai o tipa, am crezut ca-i manechin si mi-a placut bluza. Am intins mana s-o ating, iar tipa s-a miscat, razand. Atunci am ras si eu.

Un comentariu:

Oana Sandu spunea...

Eu am aşteptat 15 minute şi nici un nou născut:)) chiar mă întrebam dacă n-o fi defectă tabela aia. altfel, e foarte mişto.
Tu moderezi comentariile aici, ca ti-am mai scris unul acum ceva vreme şi n-a apărut:)).