Am inceput cu facebook. Aproape in fiecare zi am postat cate ceva personal si mi-am dat seama ca de multe ori am nevoie de mai mult spatiu pentru ganduri, intamplari, oameni, pisici, culori, mirosuri, tramvaiul 41 si multe altele. Si asa am ajuns la blog.
Pe "zmeu" l-am descoperit acum cateva saptamani. Eu eram in autobuzul 335, pe langa el a trecut autobuzul 282, iar langa un scaun al lui am vazut scris cu negru "zmeul". 335 ma duce la radio, dependenta mea de vreo 5 ani. 282 ma ducea in caminul din Tei, cand eram studenta si nu aveam incredere in mine ca o sa fac mare branza cu facultatea.
Iar "zmeul" e viata mea. Sunt aproape libera, libertatea mea depinde de mana care ma struneste. Mana nu-i o persoana, sunt mai multi oameni si ganduri. Dar imi place sa zbor si imi place senzatia ca cineva are grija de mine, ca ma ajuta sa nu ma prabusesc. Si mai sunt culorile, pe care le iubesc si fara de care nu-mi inchipui nicio zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu