Multumesc!

Sunt cel mai norocos om de pe lumea asta. Sunt inconjurata de oameni minunati. Stiam asta, dar luna trecuta, de sfarsitul lumii, un marker a subliniat oamenii frumosi din viata mea. M-a lovit o masina in timp ce traversam o strada. Lovitura a fost destul de puternica, in urma accidentului m-am ales cu vreo 3 zile de spitalizare - printre care una fix in Ajunul Craciunului - ameteli, stari de voma. Tot de la accident nu mai simt mirosuri si gusturi. M-am lovit la cap, iar in urma socului mi s-a format un cheag de sange deasupra ochiului drept. El ar fi de vina pentru lipsa mirosului. Cand mananc, simt doar sarat, dulce, acru, amar, atat cat ma ajuta limba sa percep. Sunt insa norocoasa ca am scapat cu viata, desi am aterizat pe spate, nu mi-am rupt nimic. Incerc sa merg pe linia aia cu plusuri, cred in continuare ca intr-o zi o sa simt din nou mirosuri. Doctorii spun ca sunt sanse sa-mi revina, sunt sanse sa raman asa. Cam asta-i markerul care a scos si mai mult in evidenta oamenii din jurul meu. Telefoanele primite, mesajele, vizitele la spital m-au ajutat enorm. Si am inteles acum despre ce-i Craciunul. E despre familie si prieteni, ma rog, p-asta am auzit-o, dar acum am si simtit-o. De fel sunt destul de puternica, dar gandul ca totul se putea termina altfel ma doboara. Mi se taie picioarele. Toti oamenii astia mi-au intins fiecare cate o mana. Si mai e un om, mai special. E Adi, cel care si-a stapanit spaima si a facut fata momentelor de asteptare pe holurile spitalului. De cate ori ametesc, de cate ori ma trezesc noaptea plangand din cauza imaginii masinii, care-mi revine mereu in cap, el e acolo sa ma stranga in brate, el e echilibrul meu. Si tot el e "nasul" meu. "A ce miroase?", aude intrebarea asta destul de des. Vreau sa le multumesc oamenilor frumosi din viata mea, care m-au ajutat si ma ajuta sa trec peste toata treaba asta. Sunteti foarte tari, bai nene! :)