Nasul meu e in vacanta

Astazi se face o luna de cand nu mai simt mirosuri si mare parte din gusturi, prind doar dulcele, saratul, amarul si acrul. Tin bine minte ultimul miros, simtit pe 21 decembrie - cel de tuica fiarta. Trecusem pe langa o dugheana care vindea asa ceva si mi-a ramas in cap. De atunci - nimic. Am descoperit ca e ceva in neregula cu mirosul in seara aia, am incercat sa mananc o ciorba si patrunjelul nu-l simteam. M-am aruncat printre niste sticle de parfum...nimic. Am crezut atunci ca o fi din cauza socului, ca o sa-mi revin. Pana acum nu s-a intamplat asta. Doctorii de la Universitar m-au facut sa cred ca daca intr-o luna nu-mi revin, e posibil sa raman asa. Un alt doctor mi-a spus ca ar dura sase luni. Acum ma agat de astea sase luni. E ciudat, incerc sa-mi creez stocuri de amintiri de mirosuri. Imi place mult cafeaua, cui nu-i place? Pe ea o tin cel mai bine minte si incerc sa asociez ce am in memorie cu gustul de amarui pe care-l simt cand o beau. Berea n-o mai pot bea, amareala e prea intensa. Tin minte mirosul, dar e ceva care ma opreste sa iau si a doua gura. Bere, imi pare rau, deocamdata ne cam despartim. Cu vinul e altceva. Imi place cel sec, rosu, gustul acrisor - amarui ce-mi ramane in gura, asociat cu memoria gustului soiului preferat....combinatia perfecta la o petrecere, pot parea normala. Apoi mai tin minte leusteanul, pe care il iubesc, patrunjelul si mararul. Tin minte ca in adolescenta, cand am pus eu prima data mana pe oala de bors de acasa, am pus marar la ciorba. Dupa cateva linguri, ai mei s-au declarat invinsi si mi-au zis verde-n fata ca am ratat reteta. Mai tin minte si cateva mirosuri de legume si fructe. Cel mai nasol e cand imi desfac o portocala, mirosul ei stiu ca e destul de puternic si nici chiar daca o tin aproape de nas nu simt nimic. Azi mi-am dat seama ca nasul nu-i neaparat facut pentru mirosit parfumuri. Am gatit ceva si am folosit o carpa pentru a tine locului o oala, pe aragaz. Am realizat destul de tarziu ca focul atinsese carpa de bucatarie, n-a luat foc, dar nici mult nu mai avea. La mine-n nas, blank. Si mai sunt mancarurile. Sunt mancacioasa si pofticioasa si imi plac dulciurile aromate. Acum mananc doar ca trebuie. Mi-e putin teama de reactia pe care o s-o am la primavara, cand o sa vad copacii infloriti. In fiecare an trageam pe nas pana ameteam mirosul copacilor de pe strazi. O sa vad atunci. Mirosul parfumului lor parca il am vag in cap. Si mai am un regret - ca nu pot simti mirosul caselor noi, ala de mobila noua, de var si de vopsea. E destul de ciudat pentru ca mirosurile complicate, cum ar fi parfumurile, obtinute prin amestecuri de arome, nu le mai tin minte. Mi-am luat un parfum nou inainte de accident, mi-a placut mult - care s-a mai dovedit si a fi de barbati in cele din urma si eu n-am stiut - iar acum n-am nici cea mai vaga idee cum miroase. De altfel nu tin minte niciun parfum folosit pana acum. Tin minte doar mirosuri simple. Dar, cum am mai zis intr-un post, am "nasul" extra, pe Adi, ma ajuta, incearca sa-mi descrie mirosurile locurilor in care mergem. A, mai e un miros pe care-l tin minte - cel de balta, ala pe care nu-l suporta bucurestenii cand trec pe langa un lac statut. Imi place si-l tin minte. Tot am impresia ca mirosurile astea simple pe care le-am insirat eu aici trebuie sa le repet zilnic, sa nu le uit si pe ele. Si incep dimineata cu inventarul: cafea, leustean, patrunjel, marar, portocala, miros de balta.