Un loc nou de tras cu urechea

"Toamna nu a venit niciodata dupa-amiaza"....asta am auzit saptamana trecuta trecand pe langa un chiosc de ziare. Dimineata incepuse bine, fara nori, iar doamna de la ziare era sigura ca-i ceva trecator. A avut dreptate. Toamna a venit saptamana asta, noaptea. De ceva timp nu mai am aerul conditionat, scena oamenilor de zapada, a sticlelor de bere si ce-mi mai pica mie in mana atunci cand voiam sa ma uit la ce era in spatele aerului. Acum sunt fascinata de niste oameni foarte dubiosi care se invart in jurul unui restaurant de cartier. Niciodata nu m-am gandit ca o rochie poate fi atat de scurta.

Promisiunile se respecta

...ca daca le lasi spuse, o sa se adune o sacosa de promisiuni. Pe Florence tot o s-o vad, intr-o forma sau alta, zmeul tot o sa-l inalt, de gatit o sa ma apuc iar, la fel sta treaba si cu masina de cusut. Acum o am, trebuie s-o pun la treaba. Si sa ma pun la treaba. Au trecut repede sase luni, momentul in care simteam zapada prin satele ingropate parca nu-i departe. Iar in magazine au aparut hainele groase, iar pe jos sunt deja frunze care au renuntat. Eu nu renunt, am unghii puternice, le infing in orice, numai sa-mi mentin echilibrul. In ultimele postari e cam intuneric, recunosc, dar ma ajuta. Asa vad si eu progresele. E spatiul zmeului aici. Acum ata e mica si se zbate aproape de pamant. Astept mana care sa desfaca mosorul.

Termen de valabilitate

17 iunie 2013, asta era termenul de valabilitate scris pe o punga de sticksuri. M-am uitat indelung la el, ca intr-un glob, incercam sa vad ce-o sa fie atunci, peste un an. Eu nu stiu ce-o sa fie peste o saptamana, iar termenele astea de valabilitate care ma duc in anul viitor ma baga in ceata. Cred ca renunt la produse care promit ca stau cu mine pana la anul. Ma sperie.

Balans

Fixezi greutatea, pui fructele in tas si apoi adaugi sau mai scoti, pana obtii echilibru. Mi-am amintit azi de cum m-a invatat taica-miu sa cantaresc fructe. Ai mei au o mica afacere in Galati. Au pus-o pe picioare la insistentele lui taica-miu, negustor de tanar. El are cateva tarabe intr-o piata, iar maica-mea un mic magazin, un fel de bacanie, in acelasi loc. In fiecare vara, in vacante si apoi in concedii, am mers sa-i ajut. Nu vor sa mai auda de vanzatoare, asa ca taica-miu fixeaza, zi de zi, cu mana lui greutatile cantarului. Iar maica-mea isi pune in fiecare dimineata sortul perfect calcat si sta de vorba cu babutele ei, pensionarele din cartier. Cel mai mult imi place sa stau la taraba, la vanzare. Mi-au ramas in cap replicile unor clienti fideli: "pe tine te aud la radio? credeam ca esti asa...mai doamna" sau "semeni cu taica-tu...da' hai sa-ti zic ceva, ca-l stiu de tanar....cand te-ai nascut, ar fi vrut sa fii baiat". Mi-am amintit de momentele astea pentru ca acum trei ani am stat vreo 3 saptamani acasa. Maica-mea a fost trasa pe dreapta, diagnostic: depresie. In septembrie se fac trei ani. Au fost zile grele, in care cautam echilibrul in toate: in cantar, in mine, in taica-miu. A trecut, lectia ramane invatata.

Test

Am zis ca alerg, s-au adunat prea multe si le-am pus pe unde am apucat. Intr-un final le-am pus in picioare, nu mai aveam niciun loc liber. Si nu ma lasa sa zbor prin parcuri. Pot doar sa merg, cu ochii dupa pistele strambe de biciclete. Narile imi zic ca trec pe langa tei. Cateodata prea multi, numai fufele lasa urme lungi si apasate de parfum in urma lor. Un tei discret e de o mie ori mai bun, ma face sa ma incordez si sa-l caut cu privirea. Daca tot fac astia statii de alimentare pentru masini electrice, de ce nu fac si pentru oameni? Cat costa? O polua mult? Banuiesc ca da...ce poate iesi din noi e foarte toxic. Ma duc sa caut un buncar, sa las transportul de toxic.

Lista cu lucruri pe care le-am facut

Briose, placinta, Bacardi Breezer si mojito - baute cu frate-miu, luat un autobuz/tramvai necunoscut si uitat pe geam, cumparat cafea noua, cumparat lumanari parfumate, mers in Gradina Botanica, citit anumite bloguri, mers prin Grozavesti, mers prin zona Eroilor, Facultatea de Drept - preferata mea din Bucuresti...imi aduce aminte de-o zona din Galati....lucrurile pe care nu le-am mai facut de ceva timp. Incet, incet le bifez iar pe toate.

Furtuna

Mi se plimba in cap vorbele unei prietene...."te simti de parca ai bea Red Bull in continuu". Da, asta e...daca ar fi dupa mine, taurul lor ar intra demult in faliment. La fel si cei care nascocesc alarmele de ceasuri. Nu-mi trebuie nicio alarma, oricum dorm foarte putin.