Balans

Fixezi greutatea, pui fructele in tas si apoi adaugi sau mai scoti, pana obtii echilibru. Mi-am amintit azi de cum m-a invatat taica-miu sa cantaresc fructe. Ai mei au o mica afacere in Galati. Au pus-o pe picioare la insistentele lui taica-miu, negustor de tanar. El are cateva tarabe intr-o piata, iar maica-mea un mic magazin, un fel de bacanie, in acelasi loc. In fiecare vara, in vacante si apoi in concedii, am mers sa-i ajut. Nu vor sa mai auda de vanzatoare, asa ca taica-miu fixeaza, zi de zi, cu mana lui greutatile cantarului. Iar maica-mea isi pune in fiecare dimineata sortul perfect calcat si sta de vorba cu babutele ei, pensionarele din cartier. Cel mai mult imi place sa stau la taraba, la vanzare. Mi-au ramas in cap replicile unor clienti fideli: "pe tine te aud la radio? credeam ca esti asa...mai doamna" sau "semeni cu taica-tu...da' hai sa-ti zic ceva, ca-l stiu de tanar....cand te-ai nascut, ar fi vrut sa fii baiat". Mi-am amintit de momentele astea pentru ca acum trei ani am stat vreo 3 saptamani acasa. Maica-mea a fost trasa pe dreapta, diagnostic: depresie. In septembrie se fac trei ani. Au fost zile grele, in care cautam echilibrul in toate: in cantar, in mine, in taica-miu. A trecut, lectia ramane invatata.