Urma să luăm micul dejun. Începuturile de zi au ceva aparte, toți oamenii sunt în aceeași situație, oarecum, încearcă să se rupă de somn. Îmi place să mă holbez în tramvai, să văd cum reușește fiecare chestia asta: unii și-au aruncat repede hainele pe ei, alții s-au studiat mai atent în oglindă, alții n-au avut timp să mănânce acasă și au cumpărat ceva pe drum, unii au trecut repede la studiat tâțele din ziare. E un fel de tropăială, ne încălzim să ne aruncăm într-o nouă zi. Zilele în care iau micul dejun așa cum trebuie sunt de vis. Tropăiala perfectă pentru mine!
Iar micul dejun cu Oana a fost prilejul numa' bun de hăhăială :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu