Si inca una, ajuta la umflarea venelor, cand le vad dolofane, stiu c-a fost o zi grea. sa tot fie asa!

Cursuri

Venele mainilor ies in relief, le contureaza forma, aluneca lenes pe langa oase, ies in evidenta, ma anunta ca a fost o zi. Una buna.

Si se aud zurgalaii

Am vazut o doamna cu martisoare la colt. Langa ea era o doamna cu inimi de burete, cu sf valetin, iar langa ea era o doamna cu la multi ani, elena, 30 nu-i asa rau! O iau razna, orice, numai nu Craciunul, nu. Nu de pe acum!

Sa-ti bagi unghia - falsa - in gat!

Unghiile false mi se par hidoase. O masca crapata, o buba umflata. Numai ca-s zece. De ce nu se monteaza unghii false si la picioare? Poate pentru ca s-ar strica asfaltul. Breaking news: asfalt stricat de unghii, la cateva zile de la turnare! Urasc si sunetul unghiilor pe ecranul telefonului. I se zice touchscreen, dar cred ca-i pokescreen, daca am inteles eu bine termenii in engleza. Poc, ajungi la agenda telefonica, poc, sun-o pe y-ista. Oribil! Doamnele care se chinuie sa incondeieze oua cred ca si-au gresit meseria, unghii ar trebui sa incondeieze.

Povesti din 41

Baiatul ei a facut rugby, s-a accidentat si nu mai poate juca. Era visul lui, acum sta acasa....e o bucata de poveste prinsa la capatul lui 41, in Ghencea. Era spusa de doamna care vinde mere, rosii si struguri din cutii mari de carton, langa statie. Am prins-o in timp ce-mi asteptam kilu de rosii. Oprisem muzica din casti si bine am facut. Am redescoperit povestile din jur. Tot dupa ce am oprit muzica am auzit un dialog in 41. O doamna in varsta s-a ridicat de pe scaun, a venit langa doua doamne care vorbeau intre ele. Nu le cunoastea. "Ma scuzati ca intervin, imi permit sa va spun.....nu trebuie sa regretati nimic in viata". Era un fel de breaking news pentru 41. Scena ca aia nu mai vazusem, nu mai auzisem. Muzica am oprit-o cand am vazut-o pe batranica apropiindu-se usor de ele. Nu s-au suparat, ma asteptam sa-i taie elanul, sa-i arunce vreo doua-n fata si s-o trimita la locul ei. Si-au continuat povestea si au inclus-o si pe doamna cu sfaturile la ea. Era vorba despre fiica uneia dintre ele. Acum doua zile am vazut in tramvaiul din sensul opus o tipa cu un zambet mare. Butona telefonul.

Un loc nou de tras cu urechea

"Toamna nu a venit niciodata dupa-amiaza"....asta am auzit saptamana trecuta trecand pe langa un chiosc de ziare. Dimineata incepuse bine, fara nori, iar doamna de la ziare era sigura ca-i ceva trecator. A avut dreptate. Toamna a venit saptamana asta, noaptea. De ceva timp nu mai am aerul conditionat, scena oamenilor de zapada, a sticlelor de bere si ce-mi mai pica mie in mana atunci cand voiam sa ma uit la ce era in spatele aerului. Acum sunt fascinata de niste oameni foarte dubiosi care se invart in jurul unui restaurant de cartier. Niciodata nu m-am gandit ca o rochie poate fi atat de scurta.

Promisiunile se respecta

...ca daca le lasi spuse, o sa se adune o sacosa de promisiuni. Pe Florence tot o s-o vad, intr-o forma sau alta, zmeul tot o sa-l inalt, de gatit o sa ma apuc iar, la fel sta treaba si cu masina de cusut. Acum o am, trebuie s-o pun la treaba. Si sa ma pun la treaba. Au trecut repede sase luni, momentul in care simteam zapada prin satele ingropate parca nu-i departe. Iar in magazine au aparut hainele groase, iar pe jos sunt deja frunze care au renuntat. Eu nu renunt, am unghii puternice, le infing in orice, numai sa-mi mentin echilibrul. In ultimele postari e cam intuneric, recunosc, dar ma ajuta. Asa vad si eu progresele. E spatiul zmeului aici. Acum ata e mica si se zbate aproape de pamant. Astept mana care sa desfaca mosorul.