Am plecat la drum spre Bulgaria cu puține așteptări, recunosc. Nu mai fusesem niciodată, dar nu știu de ce în capul meu, litoralul vecinilor era catalogat drept neatrăgător. Bam, am deschis sertarul "chestii neatrăgătoare, nu mergem, meah", am pus Bulgaria și gata, la revedere. Mare greșeală am făcut! A fost nevoie de invitația primită de la Christian Tour de a descoperi Nisipurile de Aur ale vecinilor pentru a da peste plaje curate, oameni care zâmbesc și o grămadă de terase frumos aranjate, pe ideea "haideți la noi, suntem prietenoși, ne purtăm și frumos cu clienții". Și totul la aproape 4 ore de mers cu mașina, din București.
Ce am descoperit la Nisipurile de Aur?
Să o luam cu începutul și să ne prezentăm un pic, pentru cei care nu ne cunosc. Noi suntem o familie de patru persoane, doi copii - fetele noastre Lara și Emeli, de 5 ani jumătate, respectiv, un an jumătate, și noi - Adi și Elena. Bun, am umplut mașina până la refuz, nu pot să nu fac asta atunci când nu zburăm cu avionul. Dacă ăia de la aeroport ne pun limite barbare la bagaje, când călatorim cu mașina, ne razbunăm. De fapt, eu mă răzbun, că eu sunt șefa la bagaje. Ecuatia e simplă - cam jumătate din dulapuri vine cu noi. Poate avem nevoie de toate hainele, totuși. Și de ce sa nu mai iasă și ele din Militari?
Patru ore si ceva mai tarziu, noi și hainele am ajuns la hotelul Smartline Madara, din Nisipurile de Aur, Bulgaria. Ceva mai jos o sa scriu o secțiune separată cu povesti de pe drum, pentru cine e interesat despre trucuri de ținut copiii în scaune (vom vorbi despre câini călare pe motociclete care merg cu pârțuri, așa ca un insight).
Și acum descoperirile: plaja lor e atât de frumoasă, noi am mers la jumătatea lui septembrie, încă era foarte cald, am găsit puțini oameni la malul marii și a fost superb. Nu lipsesc dușurile la plecarea de pe plajă, să nu transferi în hotel chiar tot nisipul de aur. Într-o după-amiază, când cea mică nu voia să doarmă în cameră, am pus-o în căruț și am plecat eu cu ea la plimbare, să vină somnul ala. A venit într-un final, iar eu am luat la pas aproape toată faleza lor. A fost așa de bine, m-am plimbat vreo trei ore aproape. Am văzut bucăți de mare azurie, terase cochete sau fistichiu aranjate. La terase ei stau foarte bine, sunt mulți turiști straini care au de unde alege: terase unde poți sta la bar pe leagane, beach bar-uri cu umbrele dolofane astfel încat poți sta liniștit fără să te bată soarele în cap, afundat în perne, cu ochii la mare. Am văzut si tarabele lor cu chinezării, dar printre ele sunt puse bărulețe interesante și nu mi s-a parut că se urcă pe mine toate standurile cu plastice.
Si dacă tot veni vorba despre turiști, cât am stat la bulgari, mi-am exersat una dintre activitățile mele preferate: holbatul la oameni. Am doi copii, am stat destul de mult prin jurul casei cu fetele, când dau de mulțimi de oameni, sunt în extaz. Am văzut acolo oameni de absolut toate vârstele și asta mi-a plăcut cred cel mai mult în stațiunea aia: fiecare își găsea loc pe trotuare, la plajă și la terase. Tot mai jos o să scriu o întamplare, la care am fost martori pe drumul spre plajă, implică și niște români.
Cum a fost la hotel?
Am stat la hotelul Smartline Madara, e la aproape 10-15 minute de mers pe jos de plajă. Dacă mergeți cu copii mai micuți, luați-vă cărucioarele cu voi, sunt porțiuni aflate în pantă. La vale e distracție, la deal e muncă. Dar merită efortul. Oamenii din hotel, chiar dacă i-am prins la final de sezon, încă mai zâmbeau și stăteau la povești cu turiștii. Fata cea mare, Lara a avut surpriza vieții ei când a găsit în cameră două paturi de copii, supraetajate. Visul ei e să doarma cu Emeli, sora ei mai mică, în paturi din alea. Lara a decretat ca a fost cea mai tare vacanță, si asta numai datorită paturilor. A dormit și in cel de sus și jos, așa că e pregătită pentru următorul pas: dormitul cu soră-sa.
La restaurantul hotelului, am găsit mancare pentru toata lumea: mi-a plăcut mult că am putut găsi zilnic mancaruri simple si gustoase pe care să le poată mânca și fetele. Plus multe fructe, fetele astea două au o mutație genetică, cred, mănâncă fructe la greu. Daar, clătitele făcute pe loc la micul dejun au fost vedetele, s-au bătut pe ele, la propriu. Ovăzul cu lapte pregătit dimineața și seara mi-a placut atât de mult, încat am ras și eu câteva castroane, cot la cot cu fetele.
Hotelul are si o echipă de animatori, tineri care se joacă cu copiii și organizează tot felul de activitați și pentru adulți: gimnastică în apă, jocuri de cărți sau seri de dans. Zori este numele fetei care coordoneaza animatorii hotelului Smartline Madara. Are 20 de ani, studiază IT la Sofia și în timpul verii lucrează la mare, printre turiști. Are mare lipici la copii: în fiecare seară, pe o scenă mică aflată lângă piscina, Zori (ea e in fotografia de mai sus) și ceilalti colegi ai săi animatori pun muzică și dansează cu copiii. Spune că ritmul e obositor, de dimineața până seara târziu e implicată în programele pe care le pune la punct pentru turiștii hotelului, dar tot ea spune că merită totul. Nu-i place sa stea degeaba și așa cunoaște oameni noi. Cu multi turiști a legat prietenii trainice, chiar în toamna asta o sa meargă să viziteze câteva familii în Belgia, Polonia și Franta. Fetele și acum dansează prin casă un dans învățat de la Zori.
Ce am făcut când nu am mers la plajă?
Am vrut sa vedem și împrejurimile stațiunii, așa ca ne-am urcat în masina și am mers la Varna, într-o zi și apoi la Balchik. Sunt distanțe scurte. La Varna, ne-am oprit într-un parc imens, unde sunt un delfinariu, un acvariu și o gradină zoologica. Am intrat la gradina zoologică, Larei îi place să viziteze astfel de asezăminte. Sincer, eu nu prea le inteleg. Am fost tare fericită când am văzut o lama care a tras un scuipat zdravăn în fața unui blondin german. Și-o căutase adolescentul, iar lama a prins momentul potrivit când tipul a venit lângă gard, aproape de capul ei. A primit dușul direct în față. Am râs cu toții de ne-a durut burta.
A doua zi, am mers la Balchik. Nu o să uit ziua aia. Nu erau mulți turiști, de altfel bucata mică de plajă din fața palatului era goală. Era organizată o tabără de pictură, iar din loc in loc erau tineri cu pensule și foi mari, erau concentrați asupra lucrărilor. Nu știu ce are locul ăla, dar am simțit că aș putea să ma așez pe o bancă și să stau acolo până când mi se face foarte foame și nu am de ales și trebuie să plec. E superbă grădina palatului. Din loc în loc erau micii pictori, puneau pe foi imaginile din fața lor. Înainte să intrăm să vizităm palatul, am stat de vorbă cu Liliana Draganov (poza ei e mai jos), o româncă din Tulcea. Trăiește în Bulgaria și de doi ani este ghid la palat. Am găsit-o pe fâșia de plajă din fața palatului, lipea afișe care anunțau un festival muzical. Ne-a îndemnat să căutăm variante de cazare în Balchik. Christian Tour vad ca are și pentru Balchik oferte foarte bune.
De altfel, am promis că revenim la palat, cel puțin o dată primăvara, când înfloresc magnoliile. În grădini sunt câteva magnolii care cred că îți taie suflarea primăvara. Dar și acum, toamna ar merita un drum până acolo, culorile naturii sunt absolut superbe. O zi frumoasă de toamnă e numai bună de petrecut cu ochii la mare, la cafeneaua micuță aflată lângă intrarea în palat.
Subsolul postarii: întâmplări amuzante
Vă spuneam ceva mai sus despre distracția din Nisipurile de Aur. Ei, pe drumul până la plaja era un hotel care arăta cam ca un camin studențesc, Party Hotel, chiar așa se numește hotelul. De altfel, cred că majoritatea celor cazați acolo erau studenți. La ei era o peterecere veșnică, la orice oră treceai pe acolo, se auzeau muzică, chiuieli și râsate. Într-o zi coboram la plajă, pe lângă hotelul vesel, de sus oamenii ne făceau cu mână. Mă rog, impropriu zis cu mână, fluturau în aer sticle cu bere, că ambele mâini le erau ocupate. Lângă noi era un grup de români. S-au uitat oamenii în sus, cu teamă să nu le fie aruncată o sticlă în cap. Și il aud pe unul dintre ei strigând spre cheflii: "Șarpiliiii, băăăi!". Nu pot să zic că am înteles cu totul gluma, dar până la plajă am murit de râs. Moldoveanca din mine a salutat grupul de români, că m-au văzut râzând.
Și încă o întamplare petrecută pe drumul până acolo: am trecut granița pe la Negru Vodă. După ce ne-au verificat pașapoartele, ne-am oprit să le dăm fetelor ceva de mâncare, banane adică. Și în timp ce mâncau ele, vedem cum se apropie de noi, din toate părțile, câini. Am zis că se opresc, aveam banane și cam atat. Nu, ei veneau. Ne-am regrupat și am urcat în câteva mișcari în masină, fix cand ajunsesera toți câinii lângă portiere. Și aproape tot drumul până la hotel, Lara a făcut scenarii în care erau implicați câinii ăia. La început și-a făcut griji că nu aveau ce mânca. Nu păreau a fi nehrăniți, sigur cei de la vamă le dau mâncare. Dupa ce am depășit partea asta, a început să-și imagineze cum ne urmăresc câinii, călăre pe motociclete alimentate cu pârțuri. Aici recunosc că e vina mea, mai demult, ca s-o înveselesc pe Lara, am început să bat câmpii cu niște povestiri SF despre buburuze și broaște cu motor la fund. Se pare că imaginea unui animal cu motor la fund rămâne în capul unui copil, așa că acum, jumătate din drumul spre Nisipurile de Aur, am fost urmăriți de niște căței imaginari, călare pe motociclete cu pârțuri. Vis!
Ieșim din subsolul postării și las aici scris că nouă, Blănarilor ne-a placut maxim la bulgari, nu știu de ce ani la rând nu am mers, de ce am pus eu Bulgaria în sertarul ala cu "chestii neatrăgătoare, nu mergem, meah". Mulțumim, Christian Tour pentru invitație, clar suntem călare pe site acum, să găsim următoarea evadare la vecini.
